Ştiu, dar nu vreau să cred…


Ştiu că nimeni nu este interesat de blogul meu…

Ştiu că acest blog nu reprezintă interesul cuiva, dar eu tot scriu, nu vreau să cred aceste lucruri… scriu în continuare deoarece sunt la început şi am speranţe, în plus nu scriu pentru nimeni, tot ceea ce scriu eu aici este un fel de eliberare, chestia asta e cam greu de descris, dar oricum pot spune că este o evadare a mea din cotidian, dar dacă spun ala deja explicaţia atinge superlativul. Oricum trăiesc cu speranţa că blogul meu va ajunge să aibă un număr de 10 vizitatori într-o zi… ar fi un record absolut pentru mine, de fapt nu pentru mine ci pentru acest blog.

Toate au o explicaţie: blogul nu va ajunge să aibă vizitatori din cunoştinţele mele SEO dacă nu are subiecte de interes general de genul ştiri care nu au în niciun caz caracter informativ, ci în multe cazuri dezinformează cititorii deoarece ele sunt filtrate în aşa fel încât să targeteze cei mai proşti vizitatori, vizitatori care cu siguranţă vor da click pe vreo reclamă care îi va aduce venituri administratorului siteului, dar acum Google-ul i-a lovit pe administratorii de siteuri cu jocuri flash care poziţionează reclame lângă jocuri şi le mai iese câte-un ban, pardon le ieşea câte un ban deoarece Googleul a dat ordin ca reclamele Adsense să fie plasate la 150 de pixeli de conţinuturile flash de pe site, deci veniturile vor cam dispărea. Continuă lista siteurilor care aduc vizitatori: siteuri de referate dedicate puştilor cărora le este lene să citească o carte, să consulte un material „serios”, nu referate făcute de alţii care profită de lenea şi credibilitatea unora şi scot şi ei bani din siteuri de genul… oricum lista poate continua până la nefârşit aş spune eu, oricum concluzia finală ar fi: totul este comercial.

Atenţie! Când scriu „proşti” nu mă refer la oameni care sunt lipsiţi de capacităţi, nu fac referire la absenţa unor simţuri sau a unor funcţii, ci fac referire la oameni care reprezintă masa de manipulare, oamenii care votează un partid pentru că au primit o brichetă, o găleată sau ceva de mâncare de la reprezentanţii respectivului partid şi astfel ajung la conducerea României oameni incompetenţi, oameni care nu pot face faţă nici măcar unui job de om de serviciu, job care necesită şi el abitilităţi deşi unii cred că ei sunt oameni de nimic, dar unii chiar nu sunt. Acum nu orice om de serviciu întâlnit îşi merită respectul, ci doar cei care îşi fac cel mai bine munca, acesta fiind targetul fiecărui om, să ajungă cel mai bun în ceea ce face.

Anunțuri

Dreptul tău la replică. Liber și garantat. Mă poți contrazice, îmi place să mi se demonstreze că greșesc.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s