Încă o discuţie despre fumat


M-am născut nefumător. Am încercat, dar nu pot să fumez, nu pot pentru că nu vreau, sunt prea realist şi iau mult prea în serios lucrurile nefaste pe care le aduce nefaste şi le pun în contrabalanţă cu nişte acid nicotinic şi nişte fum şi parcă mă îndepărtez şi mai mult de fumat. Totuşi, observ un fenomen ciudat. Sunt înconjurat numai de fumători. Aproape toţi prietenii îmi sunt fumători, după aproximaţiile mele vreo 90% din ei, mai exact, ambii părinţi sunt fumători. Trebuie să mai continui lista de fumători? Nu cred că e nevoie, dar dacă aş continua-o aş depăşi cu uşurinţă timpul pe care mi-am planificat să-l aloc scrierii acestui articol, aşa că voi continua firul poveştii pe care am început-o pentru că deja mă simt pe lângă subiect.

Astăzi am avut o discuţie despre fumat cu… un fumător, prieten de-al meu, coleg de clasă şi fumător de când se ştie pe lumea asta, din câte mi-a zis, fumează de la vârsta de 8 ani. :O Fuck, eu pe atunci încă mă jucam solitaire pe calculator şi nu ştiam prea multe despre fumat şi nu aveam niciun fel de grijă despre nimic. Văzusem ţigările părinţilor de atâtea ori, dar niciodată nu fusesem tentat să încerc să fumez pentru că nu înţelegeam plăcerea pe care ţi-o dă inspirarea şi expirarea unui fum care îţi distruge încet, dar sigur, sănătatea şi te mai şi împuţeşte. Trebuie să menţionez că una dintre marile probleme pe care le am eu cu fumatul e mirosul fumului de ţigară. Detest să stau lângă un fumător care e împuţit de miros de fum. Încă îmi aduc aminte de colegii din generală care se ascundeau atunci când fumau pentru a nu fi mirosiţi de profesori sau părinţi. Umblau cu parfumuri după ei şi nici odată nu îi vedeai nemestecând gumă. Revenind la discuţia pe care am avut-o cu prietenul meu, am vorbit cu el despre ceea ce crede el că ar fi benefic în fumat. Răspunsul, evident, plăcerea. Am încercat să-l fac să-mi explice ce înţelege el prin plăcerea aia de a fuma, să înţeleg şi eu odată pentru totdeauna de ce fumează oamenii, dar nu a ştiut ce să-mi zică, plăcere şi atât. Am eu o explicaţie, dar nu prea mai am chef să mă lungesc, în plus, pot garanta că ştii ce efect dă în timp la nivelul sistemului nervos central acidul nicotonic şi restul elementelor ce intră în componenţa ţigărilor.

Nu aş fuma o ţigară clasică nici în ruptul capului. Poate o ţigară electronică da, la un eveniment mai special, cu prietenii, la o ocazie, vorba românului. Am prieteni care fumează şi ţigară clasică şi ţigară electronică, printre ei se numără şi prietenul despre care am scris mai sus. L-am întrebat de ce nu a renunţat la ţigara clasică dacă o are pe cea electronică şi a zis că nu poate doar cu una, nu s-ar lăsa nici de electronică, dar nici de cea clasică. Cam ciudat, nu? Am continuat să îi pun nişte întrebări în încercarea de a-l face să se lase de ţigara clasică, dar n-am reuşit şi am fost la un pas de o ceartă serioasă cu el pe tema asta. Discuţia noastră s-a terminat cu o întrebare din partea lui: ‘Tu stii cum se foloseste tigara electronica? Habar n-ai cum e să fumezi şi comentezi, îmi spui mie ce să aleg dintre ţigară clasică şi electronică?’ L-am calmat şi i-am explicat că nu doream decât să discutăm pe această temă, nu să ne certăm fără rost.

 

Ce părere ai despre ţigările electronice? Dar despre ţigara clasică?

Anunțuri

Dreptul tău la replică. Liber și garantat. Mă poți contrazice, îmi place să mi se demonstreze că greșesc.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s