Sfârșit de an, o poveste nouă e pe cale să-nceapă


2014.

Un an plin. Cu bune, rele, evenimente plăcute, evenimente neplăcute, toate au făcute parte din peisajul a ceea ce pot numi… anul care a trecut. E ultima zi a lui 2014 și mă văd din nou scriind pe blogul meu drag, neglijat în ultimul timp. Am mai spus-o, nu mai pot scrie din cauze personale, nu mă simt în stare, aș transforma blogul într-un mic spațiu nietzscheian, un fel de insulă de nihilism, nu îmi doresc așa ceva, am investit multă pasiune în el pentru a îl distruge într-un moment de rătăcire.

Nu știu exact pentru ce mă aflu aici. Poate unii preferă să facă retrospective, să contorizeze bune și rele, să tragă linie și să adune. Nu fac asta. Consider retrospectivele momente acromate, momente în care oricât aș pune în balanță binele și răul, tot răul va prima, chiar dacă a fost doar 5% sau 10% din an, așa sunt eu, prefer să evit momente în care să îmi fac rău, am alte prilejur destul de dese în care să fac asta.

A fost un an frumos, un an care mi-a adus multe câștiguri, dar și multe pierderi, un an în care am câștigat oameni la care nu m-aș fi așteptat niciodată și am pierdut prieteni foarte buni. Au fost momente în care am fost rațional, lucid, dar și momente în care am acționat în virtutea afectivității, a momentului, a emoțiilor, nu regret. Am ajuns în locuri în care nu m-aș fi așteptat, am trăit momente de neuitat, am făcut lucruri frumoase, sub egida raționalității nu aș fi putut face aceasta. Am cunoscut-o pe Ea, m-am îndrăgostit de Ea, sentimentul nu a fost reciproc, iar reacția ei la auzul veștii a fost unul cam acid. Am trecut peste, sentimentul rămâne, Ea rămâne într-un loc special, înc-o iubesc, dar știu bine că nu îi pot oferi ceea ce caută Ea și chiar de ar simți ceva față de mine nu ar da curs sentimentelor, își dorește altceva, așteaptă ceva anume de la Făt-Frumos. Îmi pare rău, mă simt dezamăgit, dar totul face parte din evoluția mea, poate anul următor va fi mai bun și ne va aduce cadou o relație, ea va înțelege ceea ce simt pentru ea și va împărți același sentiment cu mine. Răbdarea-mi e de fier, simt ceea ce nu am simțit până acum, ei părându-i o banalitate, eu fiind un alt fraier, ca mulți alții care s-au ținut după ea, cred eu, doar din interes. Ceea ce simt pentru ea nu ține de uman, nu ține de carnalitate, ține de o altă instanță, e ceva sublim, ceva ce nu pot descrie, ceva ce nu pot verbaliza sau explica.

Acest an mi-a adus multe realizări, mult mai multe decât mi-aș fi imaginat. M-a adus într-o postură la care nici nu mi-am permis să mă gândesc vreodată și m-a urcat pe un podium alături de oameni frumoși, dar și foarte deștepți. Cu mândrie, nespecific mie, o spun că am avut onoarea de a fi unul dintre ei, nu am decis eu, am fost ales de alții și am acceptat cu plăcere să le confirm judecata.

În plus, vreau să vă mărturisesc că m-am mai îndrăgostit de ceva, nu doar de Ea. M-am îndrăgostit de hazard. A început să îmi placă imprevizibilul. Dacă acum scrie, a trecut o oră după miezul nopții, peste 2 minute poate mă vezi în stradă plimbându-mă relaxat, dacă asta simt că trebuie să fac asta fac. Mâine dimineață mă poți găsi pe drumuri la 15 minute după ce m-am trezit, fără niciun fel de planificare. Mă vei suna și s-ar putea să fiu la câteva sute de kilometri față de locul în care m-am trezit. Acesta e hazardul, acesta e imprevizibilul, de asta m-am îndrăgostit și îmi place la nebunie. Sunt dependent de adrenalină și a început să îmi placă nonconformismul, am ales și aleg în continuare să fiu eu, fără constrângeri interioare și fără constrângeri din partea celor din jur.

A fost un an foarte bun, mă risc în a spune că a fost cel mai bun de până acum. Sper să urmeze unii mulți mai buni, Doamne ajută!

2015.

Un an care se anunță de pe acum interesant, se anunță deja rele, se anuță multe bune, E ultima zi a lui 2014, dar nu am un plan pentru 2015, m-aș risca să las hazardul să dicteze totul și să nu mă implic deloc, să văd ce va ieși. În mare cred că voi încerca să schițez o listă cu maximum 10 obiective pe care le voi îndeplini în anul următor.

E un an important, la fel ca toți cei de până acum, sper ca evoluția mea să continue și să merg în același ritm ca și până acum. Sper să cunosc oameni frumoși și să nu îi dezamăgesc pe cei din jurul meu, să reușesc să le ofer experiențe, cunoștințe, tot ceea ce e mai bun din mine să dau mai departe.

Sper să îmi dezvolt optimismul și să reușesc să pun binele înaintea răului, fac multe eforturi în această privință.

2015, te aștept cu drag, oferă-mi tot ce ai mai bun și vino-mi în ajutor. Mulțumesc anticipat! Sunt gata ca o nouă poveste să înceapă și mă simt gata să scriu noi pagini din ceea ce pare a fi cartea vieții mele. De abia aștept să văd ce îmi rezervă hazardul, să văd ce îmi este servit, de abia aștept. Voi accepta orice cu plăcere, consider că orice experiență îmi poate oferi informații din care pot învăța ceva.

NB: Deși am zis că retrospectivele mi se pare momente plictisitoare, acromate, am făcut o mică retrospectivă a anului trecut în acest articol, am scăpat câteva detalii importante din frumosul an de acum aproape trecut. Le păstrez aici pentru a le avea pentru totdeauna, le voi reciti cu plăcere și le voi compara cu evoluția-mi.

Anunțuri

Dreptul tău la replică. Liber și garantat. Mă poți contrazice, îmi place să mi se demonstreze că greșesc.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s